Într-un timp relativ scurt, socialismul reuşise să se impună pe plan
mondial ca sistem economic şi politic, pe 26% din suprafața globului
pământesc, unde trăia 30% din populaţia globului, care producea peste
40% din producţia industrială mondială. Imediat după şifonarea
prestigiului SUA, prin înfrângerea suferită în războiul din Vietnam, a
apărut criza din anii `70 generată de scumpirea petrolului, care a
semănat disperare în administraţia SUA şi a ţărilor capitaliste
dezvoltate.
Cum economiştii occidentali nu aveau nici o soluţie
viabilă pe termen lung, în anul 1973 ieşirea din criză a fost deplasată
de către liderii politici din interiorul economiei SUA şi a ţărilor
capitaliste dezvoltate în afara frontierelor lor. Ei au hotărât că
singura cale pentru scoaterea capitalismului din marea sa criză era
distrugerea cu orice preţ a socialismului la nivel global prin
utilizarea unei strategii oculte, prin care întregul cost al crizei
economice să fie pus pe umerii acestuia. Modalitatea de punere în
practică a acestui deziderat era un război secret, minuţios planificat,
purtat prin operaţiuni sub acoperire (Covert Operation), executate
simultan de către Pentagon, CIA, celelalte servicii şi agenţii ale SUA
şi omoloagele lor din ţările membre NATO. Sursa de inspiraţie era
Directiva NSC-68/ din 1947, emisă de preşedintele american Harry Truman,
prin care CIA era autorizată să organizeze operaţiuni de război
psihologic în Europa de Est și URSS cu scopul subminării şi ulterior
schimbării regimului politic, distrugerea puterii militare a statelor
vizate şi distrugerea sistemului politic şi social al acestora.
Şefii de stat şi guverne din Occident au stabilit totodată şi un PLAN DE
ACŢIUNE, în cadrul căruia SUA, în calitate de coordonator al
operaţiunii să se concentreze cu precădere pe situaţia din URSS
R.F. Germania și Anglia urmau să se ocupe (alături de SUA) de R.D.
Germană, Polonia și Cehoslovacia, iar Franţa, Olanda şi Italia (sub
conducerea SUA) de Ungaria, Bulgaria şi România.
Planul de
acţiune stabilea că războiul secret dus împotriva economiei sistemului
socialist trebuia să urmeze 4 direcţii de acţiune.
1. Recâştigarea lumii a treia şi restaurarea dominaţiei capitaliste prin noi forme neo-coloniale.
2. Reconstrucţia fostelor pieţe de desfacere prin expulzarea societăţilor aparţinând statelor socialiste.
3. Transformarea zonei ţărilor care au cunoscut regimuri socialiste în
simple pieţe de desfacere pentru produsele industriale ale ţărilor
capitaliste dezvoltate.
4. Preluarea controlului asupra principalelor surse de energie: petrol, gaze naturale, energie atomică.
Acest plan de distrugere a adversarului ideologic printr-un război
secret global marchează o premieră mondială în istoria războaielor şi a
umanităţii, fiind considerat drept cea mai îndrăzneaţă concepţie
aparţinând unui sistem de informaţii secret. Pentru că scenariul
Revoluţiilor, nimic altceva decât o operaţiune sub acoperire de mare
anvergură, a evidenţiat rafinamentul diversionist al doctrinei militare a
SUA care a reuşit să-şi distrugă inamicul la el acasă, fără desfăşurări
de trupe. Acest război secret a reuşit până în prezent să distrugă nu
numai socialismul ci şi oamenii din Europa de Est și URSS.
Manualul de istorie ne învață că ideea de război, mai ales de război
secret, provoacă indignare, repulsie, în timp ce ideea de revoluţie se
bucură de apreciere şi publicitate datorită ajutorului adus progresului
umanităţii, de aceea accesul la detaliile revoluţiilor nu este cenzurat.
Bizar e faptul că în România, la informaţiile despre Războiul Secret au
avut acces doar liderii politici de stat şi de guverne, militarii de
rang superior, întărind bănuiala că acesta a fost produsul serviciilor
occidentale. Numai aşa se explică ordinul NATO din 2004 transmis
fostelor state socialiste din Europa imediat după ce au fost admise în
această organizaţie de a clasifica toate documentele privitoare la
revoluţiile din Europa din 1989-1991.
Agenția Centrală de
Informații a SUA (CIA) era campioana mondială pe timpul „războiului
rece” la capitolul HUMINT (Human Inteligence), adică spionajul efectuat
cu agenţi infiltraţi în ţările socialiste. Misiunea agenturilor CIA din
fiecare stat socialist consta în racolarea de personalităţi politice,
oameni din diferite domenii de activitate a vieţii ştiinţifice,
academice, culturale, sportive şi militare, cu funcţii de decizie la
diferite nivele. Aşa se explică faptul că CIA a reuşit încă pe timpul
derulării primei etape a Planului să recruteze şefi de state şi de
guverne, miniştri, generali cu poziţii importante în armată, poliţie,
forţele de securitate şi serviciile secrete ale statelor socialiste. Cu
scopul încurajării şi sprijinirii mişcării de dizidenţa în ţările
socialiste, organizării activităţilor informative în rândul emigranţilor
originari din aceste ţări şi iniţierea unor acţiuni îndreptate
împotriva statelor socialiste prin intermediul acestora, CIA a înfiinţat
o organizaţie denumită TRUST cu filiale în R.F.G. şi Austria.
Reuşita recrutării cadrelor din ţările ţintă de către CIA a generat
agenţi în aceste state care s-au pus în slujba CIA, a intereselor SUA,
pentru ducerea Războiului Secret împotriva ţării lor, fiind recompensaţi
ulterior de CIA cu cele mai înalte funcţii politice şi administrative
din ţările de origine. De altfel, odată cu trădarea generalului Mihai
Pacepa din 1978, SUA au lansat un nou principiu în istoria naţiunilor
stabilind juridic că cel ce acţionează împotriva securităţii naţionale a
propriei sale ţări, nu este trădător, atâta timp cât el se pune la
dispoziţia CIA pentru obţinerea victoriei în războiul secret. Odată
înghiţită această găluşcă, popoarele s-au obişnuit să ia aparenţele
proceselor economice, sociale, politice şi militare drept adevărate,
crezând că aşa-zisa Revoluţie a fost revoluţie şi că aşa-zisa Tranziţie a
fost tranziţie. Numai că, după transformările politice din ţările
socialiste europene în 1989-1991, Europa socialistă fusese transformată
peste noapte într-o Europă emanată. Şi după ce au acaparat puterea
politică, emanaţii din România, mai mult decât ceilalţi din alte ţări
foste socialiste, rezultaţi din aparentele revoluţii, n-au făcut nimic
altceva decât exces de zel în accelerarea procesului de disoluţie a
statului.
Agenţia de Informaţii americane a Apărării (DIA)
coordonează activitatea ataşaţilor militari americani, având şi ea ca
scop obţinerea de informaţii HUMINT, prin recrutarea de agenţi în ţările
de interes. După anul 1990, rolul CIA în Europa de Est a fost preluat
de DIA, numărul mare al agenţilor recrutaţi în aceste ţări fiind
condiţie a procesului de extindere a NATO. Directiva secretă a
Departamentului de Stat al Apărării codificată 3600.1 (Operaţiuni
Informaţionale) autorizează armata SUA să organizeze şi în prezent
operaţiuni clandestine de influenţare prin propagandă şi prin alte
mijloace a opiniei publice şi a liderilor din ţările aliate ale SUA.
Termenul de spionaj tehnologic (TECHINT-Technical Intelligence) a fost
inventat de Pentagon pentru a defini, iniţial, rezultatul culegerii,
evaluării, analizării şi interpretării informaţiilor ştiinţifico-tehnice
referitoare la echipamentele de luptă a celorlalte state. Se aveau în
vedere cercetările ştiinţifice şi aplicative (caracteristicile,
capabilităţile şi limitările tuturor sistemelor şi materialelor astfel
obținute), precum şi metodologia utilizată în procesul lor de producţie.
Ulterior, militarii americani nu s-au mai limitat doar la echipamentul
de luptă în sine, ci urmăreau schema întregului proces de
dezvoltare-producţie, viteza de producţie şi modul în care aplicaţii
civile ale subansamblelor echipamentului vizat ar fi influenţat
dezvoltarea economică a statului respectiv.
Experienţa şi
instrumentele spionajului tehnologic ale Pentagonului au fost extinse de
la industria de apărare la întreaga economie a statelor socialiste,
devenind spionaj economic. Priorităţile TECHINT s-au axat pe:
cunoaşterea proiectelor macro-economice socialiste cu scopul blocării
finanţării lor și intervenţia cu rea credinţă în organizarea
licitaţiilor pentru atribuirea contractelor (oare de unde or fi învăţat
să trucheze licitaţiile administraţiile centrale şi locale române în
zilele noastre ?)
Nu mai e nici un secret faptul că în 1984
administraţia SUA a convins FMI şi Banca Mondială să modifice unilateral
acordul de împrumut cu România, obligând-o să returneze în avans
datoria de 8 miliarde USD. Acest fapt a condus la înrăutăţirea nivelului
de trai al românilor, fiind unul din argumentele demonizării
preşedintelui Nicolae Ceauşescu de către propaganda americană.
Oficiul Naţional de Cercetare (NRO) este subordonat Pentagonului şi
coordonează proiectarea, construirea, dezvoltarea şi operarea tuturor
sateliţilor de spionaj ai SUA. În strânsă legătură cu NRO lucrează în
subordinea Pentagonului şi Agenţia Naţională de spionaj geospaţial (
NGA) înfiinţată în 1972, iniţial cu misiunea de a colecta, analiza şi
distribui informaţiile obţinute din fotografierea din satelit a
Pământului (imagery intelligence - IMINT), ulterior devenind gestionarul
GEOINT (GEOspatial INTelligence). GEOINT defineşte monitorizarea din
satelit a unor activităţi civile sau militare desfăşurate pe suprafaţa
Pământului realizată într-o gamă largă a spectrului electromagnetic (de
la ultraviolet până la microunde), prin senzori electrono-optici.
Între anii 1976 - 1990, Pentagonul a lansat 9 sateliţi gigant din seria
KH-11 destinaţi spionajului economic al statelor socialiste şi dotaţi
cu un telescop multispectral, având diametrul oglinzii de 2,4 m.
Cântărind 19,6 t, sateliţii au fost plasaţi pe orbită la 253-528 km
altitudine, imaginea obiectelor de pe sol având rezoluţia de 15 cm. Pe
acest satelit a fost înlocuită pentru prima dată pelicula de film cu
senzorul microcip înregistrator al imaginii digitale de azi (CCD), fapt
ce a permis stocarea pe casetă video a unui număr nelimitat de cadre.
Seria de 5 sateliţi Lacrosse/Onyx, destinaţi cercetării radar a
activităţilor de pe suprafaţa terestră survolată, a fost inaugurată pe 2
decembrie 1988 prin plasarea pe orbită (437 x 447 km) a primului obiect
de acest tip de la bordul navetei spaţiale Atlantis (STS-27). Satelitul
era dotat cu echipament SAR (Synthetic Aperture Radar) care-i permitea
să penetreze atât stratul de nori cât şi solul terestru sau pereţii
clădirilor, având o rezoluţie de 20 cm.
Cea mai activă în
operaţiunea de spionaj economic a statelor socialiste a fost Agenţia de
Securitate Naţională (NSA) apărută la 4 noiembrie 1952 în subordinea
ministerului Apărării. Iniţial, NSA a avut misiunea de a proteja
reţelele de comunicaţii ale armatei şi pe cele guvernamentale americane,
similar STS-ului din România. În anii `60, NSA a primit suplimentar
sarcina de a monitoriza telemetria rachetelor după lansare, a
sateliţilor şi a radarelor apărării A.A. şi antibalistice sovietice.
Un alt termen convertit de Pentagon de la problemele militare la cele
legate de spionajul economic este SIGINT (Signals intelligence) şi se
referă la interceptarea tuturor reţelelor de comunicaţii (COMINT) şi a
emisiei electronice a radarelor şi a sistemelor de radionavigaţie care
echipează sistemele de rachete sol-aer, avioanele şi navele militare şi
civile (ELINT).
Extinzând sfera preocupărilor dincolo de
interceptarea canalelor militare şi diplomatice ale ţărilor socialiste
din 1974 NSA şi-a creat pe întreg globul o reţea SIGINT comună cu Marea
Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, formată din staţii de
recepţie de mare putere dispuse la sol, echipate cu zeci de antene
parabolice cu diametrul de 33 m. Această reţea numită ECHELON era
destinată interceptării, înregistrării şi analizării de la mare distanță
a traficului telefonic, fax, radio și de date din statele socialiste cu
ajutorul sateliţilor americani de spionaj.
Elementul vulnerabil
al acestor rețele îl constituia emisia în gamă centimetrică, milimetrică
care realiza transferul traficului între numeroasele relee de
retranslaţie, montate atât pe clădirile centralelor telefonice urbane,
cât şi între localităţi sau în zone împădurite, obstacolate şi greu
accesibile. Un satelit american SIGINT intercepta de pe o orbită
geostaţionară (adică permanent fix deasupra României), 24 din 24 de ore,
circa 80% din traficul comunicaţiilor terestre militare şi civile,
semnalele fiind retransmise integral la una din cele 20 de staţii de la
sol ale sistemului Echelon (în cazul nostru la cea din R.F.Germană).
Între anii 1978-1981, în beneficiul reţelei Echelon a fost lansată o
constelaţie de sateliți de tip Chalet cântărind 1,2 t prevăzuţi cu
antene parabolice cu diametrul de 45 m. Orbitele acestora erau
cvasi-geostaţionare (deasupra statelor socialiste) la altitudinea de
35.400 km (care asigurau o perioadă de funcţionare de 11-12 ani). O altă
reţea de sateliţi utilizaţi de Echelon a fost Rhyolite, lansată pe
orbită geosincronă în perioada 1975-1979. Naveta Discovery în misiunile
STS-51-C din 1985 și STS-33 din 1989, precum şi Atlantis în noiembrie
1990, a plasat pe orbită geosincronă o nouă generaţie de 3 sateliţi
Magnum din reţeaua Echelon. Aceştia cântăreau 2,7 t şi aveau o antenă de
recepţie cu diametrul de 100 m. Jurnaliştii britanici Duncan Campbell
şi Nicky Hager au dezvăluit în 1995, în ziarul Baltimore Sun, dovada
implicării reţelei Echelon în spionajul industrial, ţintele fiind firma
germană Enercon şi cea belgiană Lernout & Hauspie.
În afara
Europei de Est, nordului și estului Asiei, monitorizate complet,
rămâneau zone nesupravegheate din Asia, Africa şi America Latină care
puteau accede la lumea socialistă. Pentru a preveni răspândirea în
oricare parte a lumii a unor regimuri politice socialiste, SUA au
conceput alt tip de operaţiuni sub acoperire utilizând trupele pentru
operaţiuni speciale din subordinea Pentagonului.
În perioada
1960-1975 majoritatea ţărilor africane reuşiseră să se elibereze de
jugul colonial occidental devenind state libere. Sierra Leone, Angola,
R.D. Congo, Sudan, Nigeria şi altele erau ţări cu imense bogăţii
naturale precum petrol, metale rare, diamante (utilizate la fabricarea
laserelor de dirijare a armamentului modern), cupru, etc. O parte din
statele africane chiar aleseseră calea socialismului, restul optând
pentru schimburi comerciale reciproc avantajoase cu ţări din Europa de
Est, între care şi România. Brusc, începând din 1975, în majoritatea
ţărilor din Africa au izbucnit războaie civile, rebelii fiind înarmaţi
şi instruiţi de SUA, Israel şi ţările capitaliste europene. Peste tot
rebelii au avut ca obiectiv primordial luarea în stăpânire a zonelor de
extracţie a materiilor prime şi împiedicarea guvernelor legitime de a
face comerţ cu statele socialiste.
Odată cu trecerea anilor, se
vede clar că soluţia distrugerii sistemului socialist a fost doar un
paliativ pentru SUA şi Occident, lumea a devenit mai săracă şi mai
instabilă, iar capitalismul tocmai a fost băgat de SUA în 2008 în cea de
a treia criză care se generalizează cu rapiditate pe plan mondial, în
timp ce măsurile pentru ieşirea din criză care se iau la nivel naţional
şi la nivel de UE pentru Europa, dar şi cele luate de către SUA, au
rolul de a salva doar Marele Capital. Prin urmare, bogaţii devin tot mai
bogaţi, iar săracii tot mai săraci".